16_înclestarea
Când m-am văzut dincolo, m-am făcut cruce. În urma mea, îmi spunea curierul care a trecut călare prin vad, podul a fost lovit în plin şi s-a transformat într-un indescriptibil carnaj. Ăsta-i războiul, ce să ne mai lamentăm sau să ne mai mirăm.
Înaintam, aşadar, în bezna nopţii, fiecare cu ale lui,în rostogolirea greoaie a obuzierelor pe pământ, în pufăitul aburos şi cald al cailor care se opinteau în şleauri, în întrebările stăruitoare ale soldaţilor şi, ca o încoronare, în misterioasa tăcere, pâcloasă, neagră, înfiorătoare capcană sigură a paşilor noştri orbecăitori.
Cu multe precauţii, cu tentacule împinse cât mai în faţă, cu orientări de busolă cât mai des verificate, tăind peste câmp, pe drumuri de care sau printre porumbii înalţi şi fragezi, am dat de şoseaua care lega satul cu pricina de Săratu. Am fost primiţi cu focuri. Pârâituri dese, ochiuri de foc rănind scurt întunericul, nechez de cai şi…o clipă de rătăceală pentru ca şubreda noastră ordine, care încă mai domneşte, să se prefacă într-o împrăştiere pe care numai Dumnezeu ar mai putea-o reface. Îndemn mereu ostaşii să stea pe lângă mine şi să nu se sperie. Inamicul cu cutează nici el să atace. În beznă să ataci? Se apără şi el, să nu dăm peste bârlogul unde stau. Trag, sigur că trag, dar nu-şi părăsesc adăposturile. Dar satul, sigur e ocupat.
Înapoi! Au răsuflat uşuraţi şi oameni, şi cai. În zorii zilei, la Plahtrveka (Plătăreşti). Satul e un furnica de trupe. Dar nimeni nu ştie ce-i cu el, de ce stă aici. Intrăm în ograda unui creştin, care ne ospătează cu ce are. Şi, tocmai când să răsuflăm clipă, o larmă îngrozitoare, un ropot de copite, gata să ia casele şi grădinile cu asalt, ţipete de soldaţi speriaţi şi o masă de oameni, cât puteai cuprinde cu ochii, alerga nebună încotro. Ce să întrebi, pe cine să întrebi?
N-aveai în faţă decât transfigurări de oameni, gata să te sfâşie dacă cutezai să le aţii calea.
Târziu, sau auzit focuri şi bubuituri de Brandt-uri din spate şi din dreapta. De pe dealuri au apărut grupe-grupe de ostaşi roşii, cu pistoale automate la umăr, aşa cum îi mai văzusem, dar mult mai aproape, şi la Stalingrad. Înaintau domul, stăpâni pe situaţie, şi intimidau haotica larmă prin lovituri dese, de departe. Nicio opoziţie de nicăieri. Nici cel puţin de formă.
Am scos, domol şi eu, obuzierele din adăposturi, am pus două din ele în bătaie şi-am tras în plin. Panică de amândouă părţile: ai noştri, neştiind de unde vin obuzierele sau de unde pleacă, ai lor, nemaiaşteptându-se la o ripostă atât de usturătoare. I-am supus la tăcere, i-am făcut să îşi înceteze înaintarea şi-a, dat timp de retragere a lor noştri.
Încet cu câteva lovituri de Brandt-uri căzute alături, am mers mai departe. Ce-am întâlnit în drum e vrednic de jale. Nu mi-am închipuit că omul e în stare să treacă, vai! Cu o aşa de mare uşurinţă de la o stare de spirit la o alta.
Soldatul nostru era dat drept exemplu de devotament faţă de animalul pe care îl are în primire ţi faţă de ce e pe el, fără să mai fi existat la mijloc controlul şi constrângerea, lucrurile aşa păreau. În realitate, a fost de ajuns o clipă de neatenţie din partea comandanţilor, o clipă de slăbire a disciplinei (nici n-ar mai fi fost posibil), un pericol şi o panică, pentru ca totul să împestriţeze câmpiile de bălării, cu animale şi căruţe şi tunuri pradă necunoscutului, pustiului şi ei, atât de grijulii mai înainte, răspunzători de ceea ce aveau în primire, care i-ar fi apărat şi i-ar fi pus la adăpost de ploi şi alte neprevăzute vremi, s-o ia razna, dezlegaţi de orice obligaţii, cu un singur stereotip răspuns la importuna întrebare: Unde ţi-e arma? – Păi, ce, nu vedeţi că „vine” Ruşii?
Femei bătrâne strângeau pături, mantale, saci de merinde (până şi saci de merinde) şi tot ce găseau, speriate şi ele de goana fără rost a acestei armate, fără busolă şi fără arme, Pe de o parte, o abandonare totală, pe de alta – un jaf unanim.
În această atmosferă de responsabilitate, fugarii, amestecaţi în fel şi chipuri, în culorile tuturor armelor, s-au pomenit opriţi din elanul „înaintării” lor nebune, de… primele focuri din faţă.
