un punct
am primit un comentariu cum ca de ceva timp scriu din ce in ce mai bine…ironic, ca nu am mai incarcat nimic de cateva saptamani bune 
incerc sa revin si sa mai public catva, dar inainte de asta, sa punem lumina peste o necunoscuta ce mi s-au cerut insistent a fi dezvelita: nu sunt eu autorul scriiturii. eu sunt doar o persoana apropiata acestuia, care considera ca cele spuse merita aratate, ca ele si-ar putea gasi ecou in cineva. sunt oneste, sunt impresii ale unor realitati putin cunoscute si, daca reusiti sa empatizati cu modul autorului de a ondula limba pe expresie, intre voi si text se poate naste ceva frumos. nu in ultimul rand, ele sunt in memoria bunicului meu, cel ce a a trait si a scris.
si sunt suficiente memorii pt a fi publicate?
sub forma de jurnal, nuvele, etc.
Adi
decembrie 13, 2008 at 8:57 pm
da, sunt cel putin vreo 300 de pagini doar cu prizonieratul si intentionez sa le si public in pdf, probabil, nu prea cred in inflatia de carti pe hartie (care mai si costa). acum singura problema e ca transcrierea lor ia ceva timp, scrisul este mic, iar timpul nu foarte generos. pana atunci, am preferat sa le prezint pe blog, crezand si ca pe fragmente interesul poate fi mai usor starnit. poate nu e valabil pentru toti, dar pana cand voi avea tot textul, this will do. daca ai o propunere pentru a fi mai usor citibil, spune-mi.
ralucami
decembrie 14, 2008 at 9:47 am